Istoria ciocolatei – partea I

Istoria ciocolatei începe în Mezoamerica. Băuturile fermentate din ciocolată datează din anul 350 î.Hr.

Aztecii credeau că boabele de cacao sunt darul lui Quetzalcoatl, zeul înțelepciunii, iar aceastea erau atât de valoroase încât erau folosite ca și monedă de schimb.

La început fiind preparată doar ca și băutură, ciocolata era servită sub formă de lichid amărui și spumos, combinat cu tot felul de condimente sau cu piure de porumb. Era considerată ca având puteri afrosidiace și oferind putere celor care o consumau. Azi, astfel de băuturi sunt cunoscute sub denumirea de “Chilate” și sunt preparate de localnici în partea de sud a Mexicului.

Când a fost descoperită de europeni, ciocolata a devenit un important și valoros bun de schimb. În ilustrația de mai jos a negustorului Philippe Sylvestre Dufour, un arab bea cafea, produs tipic Orientului Mijlociu, un negustor asiatic bea ceai, băutură provenită din Extremul Orient, iar amerindienii beau ciocolată, produsul-minune al Lumii Noi.